C`est le temps que tu as perdu pour ta rose qui fait ta rose si importante

(Pt cei ne-franţuziţi: Este timpul pe care îl pierzi cu trandafirul tău care îl face aşa important)- Antoine de Saint-Éxupery, Le Petit Prince
Aberez de somn. Asta e o frază descoperită la ora de francă care mie îmi place la maxim. Adică timpul pe care îl investeşti în ceva sau în cineva face ca acea persoană sau acel lucru să fie aşa importante pt tine. E un fel de încredere acordată cuiva care crezi tu că o merită. E investiţia efortului tău, timpului tău şi a ambiţiei tale în ceva. E sprijinul pe care îl acorzi la realizarea unui lucru mai mare care necesită timp. 
Cam aşa stă cu prietenii. Nu mă pot lăuda ca am prieteni mulţi, de fapt am fooooarte puţini(Deh,persoană dificilă) pt că e cam greu să îmi intrii mie în graţii şi să mă faci să am încredere. Prietenii ar trebui să te ajute când ai nevoie, chiar dacă e vorba doar să fugă până la farmacie să îţi cumpere vreun "bumb" când eşti bolnav şi mai ales dacă sunt probleme mai serioase, să ai cu cine discuta şi să nu te închizi în tine. Unii zic că sunt timidă(Daaa, sihiiigur), alţii că sunt egoistă, alţii îşi doresc să nu vorbesc atât. Dar în principal foarte puţine persoane mă suportă inclusiv în toane proaste.Deci prieteni nu prea am. Amici nici atât, genul de persoane care se prefac că mă înţeleg şi mă suportă doar ca să tac mai repede din gură. Cunoştinţe "o droaie", oameni din ăia cu care doar te saluţi şi asta doar când îşi amintesc că exişti. 
Deci, voi aveţi prieteni? Cunoştinţe? Amici?